Wacken - cel mai tare festival de rock din istorie (Bruce Dickinson)

Carismaticul solist al trupei Iron Maiden, Bruce Dickinson, spunea pe 31 iulie, în timpul concertului de la Wacken, Germania, că a participat la cel mai tare festival de rock din istorie. O fi având dreptate omul... Ideea e că acolo la Wacken, o dată pe an, timp de 3 zile, se întâmplă fenomene ce trebuie povestite nepoţilor. Există un magnet care atrage 60.000 de oameni (nemţi, nordici, cehi, olandezi, spanioli, chiar şi ruşi sau români) care poartă numele de Rock. Se adună toată lumea aia în satul Wacken, situat la vreo 70 km. nord de Hamburg, pe un câmp, şi îşi dă frâu plăcerilor, instinctelor, frustrărilor, pasiunilor şi iubirii. Anul acesta s-au strâns în jur de 100 de trupe la Wacken. Toată plaja rockului a fost acoperită, de la hard rockul celor de la Girlschool şi Avantasia, la black metalul unor ţicniţi de la Gorgoroth, la death metalul celor de la Children of Bodom sau Soilwork. La Wacken sunt două scene imense, una lângă alta, plus una foarte mare ceva mai lateral. În plus mai exista un cort unde dănţuiau şi dădeau din cap trupe adepte ale genului mai dur. Scena asta din cort purta numele de Wet Stage pentru că acolo era mocirlă. Cine vroia să fie ca un porc se băga cu dragă inimă.

Cei 60.000 de oameni stăteau într-un camping mare cât cartierul Militari. Erau corturi cu steaguri naţionale arborate sau cu semnul de la Wacken (un craniu de vacă). Mulţi au venit cu generatorul care era utilizat pentru alimentarea fie a unui frigider pentru tonele de beri fie a computerelor cu boxele din dotare din care răzbeau tot felul de sunete dure şi mai puţin dure. Alţii s-au blindat cu canapele în toată regula. Confort maxim! Toate tufişurile erau folosite ca uşurare a vezicii. La început a fost apanajul masculilor dar după aia au îndrăznit şi fetele. Exista o berărie imensă, permanent plină. Coadă cât cuprinde. La standurile de mâncare nu era nimeni, semn că berea a învins de departe cârnatul, fie el nemţesc. Oriunde te uitai vedeai negru. Tatuaje kilometrice, kilturi scoţiene la greu, coafuri care mai de care şi mulţi cercei puşi prin toate părţile ale corpului. Două zile a fost ploaie şi furtună la Wacken. Cine a văzut imaginile de la Woodstock '69 să ştie că a fost ca acolo. Bălăceală în noroi, oameni lipsiţi de inhibiţii. Haos generalizat dar organizat! Hehehehehe. Chiar aşa....

Satul Wacken pare unul foarte liniştit. Cât a fost festivalul a fost sub asediu. Multe case aveau obloanele trase iar localnicii au dispărut. Cei care mai rămăseseră păreau joviali. Păi cum să nu fie pentru că un an de zile trăiesc din ceea ce a consumat masa de rockeri strânsă la Wacken.

Anul acesta la Wacken am asistat la câteva şouri demne de ţinut minte toată viaţa. Capul de afiş a fost Iron Maiden. Despre asta am scris acum câteva zile. În afară de asta am descoperit o trupă nouă - Airbourne -, un AC&DC mai dur. Vocalul parcă era reîncarnarea lui Bon Scott. Un şou mare l-au făcut cei de la Avantasia, o trupă proiect a unor artişti nemţi. Children of Bodom au fost mai mari decât vârsta pe care o arată iar Kreator o trupă care devine legendă. Alte nume care au confirmat: Opeth, Sonata Arctica (ce spectacol...), Ensiferum, Mortal Sin, At the Gates. Nightwish a venit cu noua solistă, Anette. Au reuşit cu brio să o facă uitată pe Tarja, fosta vocalistă, dată afară pentru fiţe. Ce mi s-a părut penibil: pe la 2 noaptea au venit unii ce îşi zic Gorgoroth, adepţi cică ai lui Satan. Erau mânjiţi pe faţă cu sos de roşii, pe scenă erau neşte capete de capră şi oaie înfipte în neşte pari, iar pe 4 cruci zăceau unii (doi şi două) în pielea goală. Timp de o oră nu au mişcat deşi era destul de frig. Sunetele pe care le scoteau aştia de la Gorgoroth m-au alungat destul de rapid. Alţi penibili: Lordi, care au la activ un Eurovision. În afară de măştile alea preluate de la alţi rataţi, Gwar, nimic nu e de capul lor.

Nu dau imagini din timpul concertelor, ci prefer să prezint atmosfera din jurul festivalului:

Un gunoi...

Colegii mei din presă munceau la ora aia...

Craniul de vacă, simbolul festivalului de la Wacken. În timpul concertelor Iron Maiden şi Nightwish ieşeau flăcări din el.

S-a băut bere în cantităţi industriale.

Şi aici au fost unii care aveau duşmani...

O vizită surpriză:

Pe spatele ălora scrie W.O.A., adică Wacken Open Air. Ei sunt puţin amestecaţi...

A plouat la greu. Iată cam ce era pe jos:

Neşte nemţi puşi pe şotii au dedicat următoarea secvenţă prietenilor lor, englezii. Sub un copac dărâmat zace o mumie de englez mort, bineînţeles. Nemţii au fost foarte mândrii de isprava lor.

Furtună...

Berăria neîncăpătoare:

Un om fericit. După ce s-a chinuit minute bune la coadă, pe o căldură insuportabilă, a ieşit victorios cu 3 halbe mari. Pe care le-a savurat...

În scurt timp urma să ajungă ca respectivii:

Cine nu suporta preţurile de la standurile din apropierea scenei făcea o vizită la cele 3 supermarketuri din sat de unde venea doldora de navete (după ce îndura cozi imense) ...

...pe care le căra după posibilităţi:

Cam aşa arata satul Wacken în cele 3 zile de festival:

Nişte veterani ai satului, deloc deranjaţi de ceea ce se întâmpla în jur:

Şi nişte alte fiinţe:

La Wacken fiecare vrea să fie artist în felul său. Unii reuşesc să atragă doi-trei ciumeţi cu gura căscată:

Masă tradiţională la iarbă verde şi asfalt:

Colecţia Wacken 2008:

Neşte oameni odihnindu-se la gard:

Plimbăreţi de ocazie aflaţi în diferite stări bahice:

Unii ar da orice să aibă aşa ceva...

El e Florin...

O atracţie secundară a fost piscina din sat. Spectacol de soare şi oameni. Pe o trambulină săreau tot felul de viteji. Atracţiile au fost cei de 300 de kg, cei care săreau în costumul lui Adam sau al Evei sau artiştii anonimi etc.

Pe acest câmp s-a făcut camparea. Maşinile erau aranjate perfect una lângă alta. Nimic nu era alandala.

În 10 minute acest loc s-a umplut de corturi:

Cam aşa:

Unii au închiriat buda:

Alţii ofereau diverse servicii:

Lume multă:

Unii au venit la Wacken cu ce au avut în dotare:

Şi alţii au lăsat în urmă cam ce le-a trecut prin cap şi prin gură.

:)

Strada principală:

Steagul Arabiei Saudite. Sigur nu erau reprezentanţii acestui popor acolo.

Imagini din Metal Market:

Şi eu pe acolo...

Aici sunt neşte cornuri din care beau tăriile pe vremuri celţii:

Cizme de damă:

Şi ai noştri Negură Bunget. Au făcut şi ei un şou în cort, bine primit de nemţii ăia.

Dady...

St. Pauli este un celebru cartier din Hamburg. Unii spun că e rău famat...

Sfaturi utile:

Eddie:

O experienţă la Wacken nu este recomandată persoanelor comode, cu toane şi cu inhibiţii. E un şoc cultural care durează ceva până trece.