La vreo zece km. se află Hărman. Saşii din sec. XII şi-au imaginat să facă o chestie romanică, cu un zid în formă ovală. Ei au numit şmecheria Hoenschbrich. Nemţii au dat un botez mai pocit: Honigberg. În schimb alde ungurii i-au zis Szaszharmany. Primele menţiuni apar cu numele de Mons Mellis.
Când năvălea câte o haită de nemâncaţi, saşii se bagau după ziduri şi îi enervau pe ciumeţi. Astfel s-au cam căznit mongolii, turcii, muntenii şi moldovenii. Apropo, ăştia din urmă ne par cam cunoscuţi. Pesemne că au avut şi ei neşte nevoi de deranj peste munţi...
Puţin mai departe de Hărman e Prejmer. Biserica fortificată de aici este ceva mai tânără decât ce de dinainte, cam de prin sec. XV.
Băieţii de pe aici erau tare agili în crearea de panică în rândul asediatorilor. La adăpostul unor ziduri straşnice, saşii fixau neşte guri de foc prin care aruncau cu smoală, apă clocotită şi ulei încis.
Dacă roteşti ochii prin-prejurul cetăţii o să ai surpiza să mai găseşti neşte frumuseţi locale:
