Trăiască berea... belgiană! (post greu de suportat de către unii)

Belgienii se laudă cu două mari problematici grandioase: ciocolata şi berea. E posibil ca pe lista lor de performanţe să fie şi alte chestiuni dar îi las pe cei avizaţi să le dezvăluie. Io mă aplec azi asupra celei de-a doua - berea. O să fie un post greu de suportat de neşte oameni foarte dornici de savurat bere în condiţii diverse şi tot timpul. Să ştiţi, domniile voastre, că alde belgienii aia s-au dedat la vreo 400 de poveşti iar fiecare dintre aceste istorioare au în centru câte un nume de bere. Sunt 400 de branduri. Ca să le cuprinzi pe toate vizual şi implicit să salivezi monumental trebe să intri într-un magazin de genul celui de mai jos:

Majoritatea sticlelor sunt de 330 ml. Însă stăpânii locului au ambalat licoarea în diverse ipostaze, aducând uneori a vin, cognac şi chiar şampanie. Dar înăuntru este bere, nu vă impacientaţi...

O bună modalitate să trăieşti din plin savoarea orzoaicei este să te aşezi la o crâşmă ţapănă. Pe unde am avut norocul să mă aciuez nu am beneficiat de prea multe opţiuni pentru că gazdele ofereau maxim zece versiuni de bere. Dar cu un mic efort care se traduce prin deplasarea într-un oraş strategic precum şi întrebat un domn sau o domniţă de pe la vreun hotel sau pensiune, ai să nimereşti în împăraţia celor 400 de gusturi şi dacă lovelele şi burdihanul sunt de partea ta o sa ai parte de toate cele dumnezeieşti.

Un exemplu emblematic este crâşma Cambrinus din Bruges:

Aici dai de toate. Menuul este unul somptuos ca şi oferta:

Mmmm, greu de ales, în ciuda explicaţiilor aferente fiecărei beuturi - blondă, neagră, amară, acră, dulce, de la abaţia X, din celebra fabrică Y, din 1242, din 1643 iarna pe înserat şi pe uliţă etc...

Şi să purced la partea cea mai migăloasă. Rândurile ce urmează sunt rezultatul unor exprienţe proprii şi bine intenţionate alături de oameni de toată isprava...

Ea e grandioasa Duchesse de Bourgogne. Pfuai... A fost prima şi cu mâna pe suflet poci să recunosc că m-am îndrăgostit pe vecie dar şi dupe vecie! Chit că iarna belgiană este în toi, ducesa asta flamandă se prezintă foarte răcoritoare, pasională, dulce şi cu un dram de ciupeală de stejar în gust. Malţul ie roşcat iar hameiul uşor amărui. E o campionă la Mondialul de bere, ediţia 2006. I'm in Love!!!

Jupiler! Cea mai populară bere de prin Belgia. Vine din Jupille, ie o băutură bună, cu o amăreală uşoară:

Din Brabantul flamand a apărut Hoegaarden. E blondă, chiar peste măsură, şi are o simplitate bună de încercat doar când nu o combini cu altceva.

Iuhuu... Să nu fiu luat drept adept dar poci să zic că l-am gustat pe Satan. 8% fierbe în alcool. Brandul bate însă calitatea, dar trebe încercat.

Faceţi cunoştinţă cu Adriean Brouwer, un pictor respectabil de prin secolul XVII flamand. O făbricuţă din Oudenaarde i-a pescuit numele din neant şi i l-a imprimat pe o producţie mândră ca şi localitatea de fiul său artist. Berea e brună, cu gust moale, catifelat, cu apă săracă în sodiu, specifică zonei. Beutura e un brand puternic în Belgia flamandă.

În carierele de marnă din Kanne (Belgia) şi Valkenburg (Olanda) berea Grottenbier e regina străfundurilor.
E o bere neagră, aromatică, cu o fermentaţie ridicată şi una secundară în sticle. Merită să o bei la 11 grade Celsius.

Pfuai... o altă grozăvie - Gulden Draak, dragonul de aur! Prezentarea este absolut surprinzătoare, într-o sticlă albă. Gulden Draak ăsta poartă emblema dragonului clopotniţei din Gand (Flandra). Este plin de fiţe, aşteaptă să îi dibuieşti gusturile ascunse, fiind puternic alcoolizat (10,5%). După ce alungi alcoolul persistent cazi pradă unui parfum puternic de orz, cireşte şi prune coapte. Şi în gură ţi se topeşte totul. Pfuai... repet!

Iată un grup de prietene:

Încă unul... Să le prezentăm pe rând. Prima din stânga ie Brugge Tripel. Se simte o boare de miros de drojdie, amestecat cu porumb şi oleacă miere. Gustul blondei se dezvoltă în trepte: un început uşor dulce, apoi de coajă de ierboase, grapefruit, miere, citrice şi la final, cu cerul gurii absolut uscat, drămui prin arome ceva dulce, ca la început. Următoarele două poartă emblema călugărilor Trappist. Sunt opt abaţii, şapte în Belgia şi una în Olanda, care ţin la secret reţetele producţiilor lor. Ca să fiu un ton ţin şi eu ascunse informaţiile despre ele, cu o singură excepţie. Se spune că berea dolofană din mijloc, Chimay, e cea mai celebră bere Trappist din lume. Aşa o fi...

Preferata mea din toate cele este Kwak!!! Prin secolul XVIII un hangiu Pauwel Kwak din Dendermonde îşi ospăta oaspeţii cu bere într-o sticlă foarte specială. Prin zona cu pricina se aciuau oleacă diverşi postaşi, birjari şi alţi băieţi care cărau câteceva de colo-colo. Pentru că nu aveau voie să îşi părăsească virgulă caii ei erau lipsiţi de satisfacţii bahice. Pauwel al nostru a născocit pentru aceştia o sticlă ce putea fi prinsă de un stand de lemn şi în felul acesta călăreţii ziceau bogda-proste. Kwak are o culoare de chihlimbar, cu un gust amar bombardat cu o aromă de fructe, uşor picantă şi cu ceva senzaţii de banane caramelizate. Această minunăţie are grijă ca buzunarele să devină în scurt timp uşoare ca un fulg...

Uh! Astea au fost experienţele proprii. Urmează neşte mostre vizuale cu alte minunăţii:

Ca să nu stai definitiv pe uscat, în ciuda calităţii de aliment pe care îl are berea, e bine să te dedai şi la altceva...

Finalul îl rezerv celebrei zicale:

P.S. Rog ca înjurăturile să fie adresate cu delicateţe!