luni, 28 martie 2011

Ljubljana pe margine de iarnă

Ljubljana sună bine la ureche şi prinde bine pe retină. Oamenii care studiază trecutul nu au căzut de acord de unde şi până unde vine acest nume frumos. Unii zic că-i vechiul oraş slav "Laburus", alţii cred că după o inundaţie i s-a spus "Aluviana". Romanticii susţin că filiera e "Luba" slavon care înseamnă iubit.

Urbea slovenă e măiastră, cuminte iarna şi viguroasă vara. Am avut norocul să o văz pe final de anotimp rece dar în două ipostaze. Prima din ele într-o dimineaţă plină de lapoviţă şi a doua zi, geroasă şi colorată. Ceea ce urmează este o succesiune de imagini care arată pe îndelete urbea slovenă  în toată splendoarea ei din mijloc de martie. Acest post este cel mai bogat în fotografii dintre toate postările de pe acest blog....
Centru este ocupat de piaţa Preseren, nume preluat de la un poet romantic sloven:



Biserica Sf. Francisc:


Râul Ljubljanica:





Un fel de Lipscani:








Ljubljanica formează o insulă unde se află cea mai mare parte a centrului şi dealul cetăţii...







Biserica Sf. Iacob:




Case de oameni normali:





N-am idee ce-i cu conacul ăsta...



Pizzeria "La Tunel". Tunelul ăsta trece pe sub dealul cetăţii...


Vechituri:






Un braţ al Ljubljancăi într-o periferie rustică:









O picătură modernă printre "old"-uri:







5 comentarii:

Traveling Hawk spunea...

Imi plac toate pozele, Matash, ai umblat mult sa le vezi dar orasul pare pustiu...e o senzatie stranie de loc vrajit, din care oamenii au fugit si s-au ascuns...iar cei cativa, rataciti in decor, fug si ei...

Cristian spunea...

Era foarte dimineata iar vremea nu tinea cu oamenii...

VertAnge spunea...

Un amestec foarte frumos de vechi si nou!

cosmin spunea...

Eu am exact opusul,
Ljubljana in plin august, plin de oameni pe malul raului, plin de turisti la castel, plin de turisti la funicular si plin de tonete de inghetata "italieneasca".
A fost extrem de interesant sa vad si cealalta fata a orasului.
Multumesc.

Traveling Hawk spunea...

Aha. am inteles dar senzatia aia stranie nu m-a parasit...