Muntele tăiat cu fierăstrăul

Probabil toată lumea ştie de unde e, ce reprezintă şi cine a proiectat construcţia de mai jos. Priviţi-o cu atenţie şi reţineţi detaliile:

Priviţi apoi opera naturii în imaginile ce urmează:

De unde s-o fi inspirat oare Gaudi? 

Undeva lângă Barcelona, la o oră de mers cu trenul, se află Montserrat, muntele sfânt al catalanilor. Pe la jumătatea sa tronează o ditamai mănăstirea, unul din locurile esenţiale ale creştinismului, alături de Vatican, Lourdes, Fatima, Saint Michel, Compostella. Aici vin mii de pelerini, papi, prelaţi, artişti şi gură cască. Pe muntela ăla sunt de fapt mai multe chestiuni, însă mănăstirea benedectină Montserrat este cea mai importantă. Ca să urci acolo trebuie să iei o telecabină galbenă, Aeri, contemporană probabil cu Franco, şi care urcă în 8 minute:

Mai sunt variantele cu funicularul, cremaliera sau automobilul:

Mănăstirea zace aşa pe un colţ de stâncă şi priveliştea de acolo este cam asta:

Primii care s-au înfăţişat pe aici au fost monahii de prin sec. XI-XII. Ei dibuiau locul ca fiind unul liniştit şi sigur. Liniştea însă nu prea a domnit pe acolo pentru că rugăciunile călugărilor s-au contopit în timp cu cafteli de tot felul şi incendii nemiloase. De altfel, alte mănăstiri de pe muntele tăiat cu fierăstrăul sunt încă în ruină şi vinovaţi de acest lucru sunt fie Napoleon, fie războiul civil din anii '30. 

Mănăstirea e impunătoare, aglomerată şi flancată de degetele muntelui...

Imagini la intrarea în lăcaş:

 Curtea interioară cu faţada bisericii:

Coadă la intrarea în altar:

Am intrat în zeci de biserici, catedrale şi mănăstiri occidentale şi cam peste tot interioarele somptuoase reclamau o anumită rigoare a comportamentului vizitatorilor. În bazilica de la Montserrat gălăgia era la ea acasă şi mi-am pus întrebarea cum poţi ridica slăvi lui D-zeu, tu monah, în forfota, clicurile de blitz şi alături de disperaţii care dădeau năvală ca termitele...

Deşi cocoţată pe la jumătatea muntelui, Montserrat are aspectul unei staţiuni, cu hoteluri, magazine, suveniruri, staţii pentru diferite mijloace de transport etc.

Cine are de gând să stea mai mult pe la faţa locului are variante de trasee:

  

Capătul Via Crucis, peste valea din faţa Montserrat:

 O ruină:

 Un funicular care urca undeva pe vârful muntelui, la o altă mănăstire:

 

Pe aleile de la mănăstire am găsit un târg tradiţional, aşa cum sunt cele din uichendurile bucureştene. Dacă ţi-e poftă de brânzeturi treci pe la toate tarabele alea, şi nu puţine, şi primeşti moca mostre de la vânzători...

Muntele Montserrat are o însemnătate majoră pentru catalani şi pentru lumea creştină. Marketingul aplicat l-a transformat într-o fabrică de scos bani. Monahismul a trecut pe linie moartă, cel puţin în timpul zilei, iar turismul a înfrânt.