Probabil lumea care mă mai cunoaşte ştie faptul că am o pasiune oarbă pentru rugby, un sport populat din plin de caractere, cu bărbaţi cu minte şi suflet. E un sport greu, de forţă, dur dar din care nimeni nu iese pe targă. Este singurul sport de echipă de la noi cu reprezentare 100% a echipei naţionale ("Stejarii") la Cupa Mondială. Nu suntem printre cei tari ai lumii, dar nici ciuca bătăilor. Avem un loc în liga a doua a Europei şi ne batem şi îi batem pe ruşi, portughezi, spanioli şi ucraineeni. Greii cu care ne tăvălim sunt georgienii. Cândva băteam Franţa la ea acasă, cu Mircea Paraschiv, Petrică Morariu şi alţi mari, şi speriam Noua Zeelandă, cât e ea de extraterestră. Acum extragem câteceva din cele 4.000 de fiinţe care se zbat prin mocirle şi fug cu un balon (atenţie, nu minge!!!) oval şi sperăm să mai batem o Scoţie la vreo Cupă Mondială.
În sportul ăsta nu-s vedete, poate cu două excepţii (Lomu şi Jabal), dar e multă pasiune şi fair-play. Mai jos sunt imagini fireşti dintr-o luptă. E vorba de meciul România-Portugalia, jucat pe "Arcul de Triumf", pe un frig crâncen. Instantaneele au fost surprinse de Grigore Popescu Ghergani, cel mai adevărat foto-reporter de la Agerpress:
